pe luna plina ai aparut
si tot pe luna ai disparut
si mi-ai soptit sti tu usor
acel cuvint de mare dor
si daca ochi mei cei tristi
tu i-ai fauct enigmatici si cuminti
acum de lacrimi sint udati
si nu-intelegi ca sint patati
si cind ai scri..cu mare dor
acele strofe de amor
eu nu am crezut iubirea mea
ca tu vei disparea asa
si fumul tau este in zbor
departe...tare si mie dor
si nu mai pot sa ma opresc
sa nu gindesc..sa nu gindesc
am sufletul plin de amar
ma doare..pling...si revin iar
si zic in sinea mea..se poate
sa fie fericit in alta parte
daca este sa fie asa..
ma bucur de fericirea ta
si clipa care a trecut
va fi..va fi ...un trecut.
nu pot sa nu scriu un vers
cind tu mi-ai daruit poeme
frumoase pline de amor
si eram gata chiar sa zbor.
citeva rinduri..fara luna..ca ea este departe..peste mari si tari..sa ascuns de ochi lumi...dar va reveni..mai plina de gandoare..si de iubire....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu