PLOAIA

picaturi reci de ploaie cad pe fata lui mica si rotunda..si pe parul neexistent in capul lui decat putin spre spate..un zambet cumva trist se asternu ..se gandea la..ea..femeia pe care o iubea mai mult decat orice pe lume..de aia nici nu intelegea ploaie..nu o simtea..simtea doar caldura sarutului patimas inainte de despartirea de la aeroport..acolo unde a cautat ochii ei pt inca o ultima privire..dar ea nu sa intors in partea in care era el..cica in alta parte..era destinul..era mana lui dumnezeu..caci prea durea aceasta despartire ..doare..se gandea ..cat era de frumoasa..cu acele sdandale nebunesti de inalte..cu piciorul fin..si subtire..si cu parul lung negru..doamne arata ca o printesa..e frumoasa..o iubea..ploaia cadea..o picatura atinse buza lui ..si o lacrima incepu sa cada..era tare trist dupa frumoasa inimi lui..si stia ca si ea atunci in clipa acea lacrima..da lacrima..asta era picatura ploi pe buza..era lacrima ei de iubire..vroia sa inchida ochii sa uite ..sa deschida si sa fie in bratele iubitei..care stia la clipa de seara cum sa il alinte..cum sa aduca bucuria pe chipul lui..cum sa-i spuna ca el este unicul si pt totdeauna iubit al vietii ei..visarea se termina..in momentul..cand suna telefonul..alo..iubi...esti bine..zambetul reveni si bucuria din inima lui era nebuna..batea tare puternic..repede...o iubea..asta este..o iubeaaaa...ploua mai tare dar nu mai simtea...atat tine fericirea cat aude glasul ei..apoi e tacerea..durerea..si cufundarea in munca...acolo e uitarea ..si acolo..e doar trupul lui..el e departe la iubita lui cu parul negru..la femeia care zambeste cu cel mai frumos zambet..la maria lui..cea draga..la inima pe care a cucerit-o cu greu..da greu..pt ca ea nu il vroia..dar cu rabdarea si pasiunea din sufletul lui a facut-o sa il iubeasca...mult ..nebuneste..acum sant ei..unul..o inima..un suflet..o mare iubire..iubirea ..printre valurii cum o numea ea..