IARNA LA BRASOV!

e seara dulce cu iz de iarna..soba trosneste sub geam..o luminita palida apare la coltul serii..e atat frumuste ca se apropie craciunul..niciodata nu ma simt mai bine ca de craciun..si anii buni eu nu am simtit craciunul..anii pe meleaguri straine.,.acolo unde iarna nu exista..si unde ei cred ca e frumos fara zapada craciunul..pai e frumos cand te nasti fara sa cunosti fulgi de nea pe obraz...pai e frumos..nu..este deloc..ador sa mi se inroseasca obraziorii de frig..ador sa fac un om de zapada...ador puritatea..ador sa stau la geam sa ninga..de micuta stateam cu orele si adoram cum cad fulgii mari..ca ochii mei..pe brazi din padurea de aporpe de casa mea..da am crescut si trait pana la 20 de anii intr-o poveste  cu zane..era comunism dar eu am crescut intr-o casa mare ..la tara ..intr-o parte era buzaul si in alta era padurea..era atat frumusete de era iarna..de era primavara..de era toamna si adunam recolta...iarna ..era liniste...era rece..si era caldura coplesitoare din soba..era tata..care nu mai este de mult..si eram noi fratii uniti..sinceri..asa ca si acum de altfel..era o viata pe care nu multi oamenii au avut-o ..si toata frumusetea din jurul meu m-am inspirat mult sa scriu..ador sa scriu decat sa vorbesc...ma simt mult mai usoara cand pun pe hartie..fericirea mea..sau durerea mea..desi durerea sant destul de inchisa rar o spun si o arat..si cum spuneam..intr-o seara..stateam la geam si am vazut si eu un lup..cum vinea spre casa noastra..l-am strigat pe tata..sigur nu era destul de noapte inca..era ata de curajos..nu am vazut barbat mai curajos...fara frica..mic de statura..dar ..cu o inima de leu...astept un fulg de nea dar el nu vrea inca sa vina sa cada pe mana mea usor ..sa ma alinte..sa ma incalzeasca si o lacrima de a mea sa il topeasca incet..astept..poate tot astept..ca nu mai vine...

inca mai vad pe mama cum crosaeta si tata citea un roman cu cowboy..si era asa o lume de liniste..asa plutea romantismul..in aer..era frumos..si era ceva ce nu va mai fi niciodata..era frumoasa mea copilarie..era basmul in care am trait..unde am visat..la un print..era casa noastra...viata noastra..o lume apusa de mult prea repede..o lume care sa spart ca un pahar de cristal ..mult prea repede..si care ne-a ranit adanc de prea tineri...

astept inca sa ninga..sa simt acea liniste care dupa multi anii de pribegie..o simt acum acasa..acasa e..acasa pt suflet..banii...lume...orice..sufletul insa il doare pe meleagurii..triste..el vrea la radacina lui...sau cine stie fiecare cum este..eu asa...sant..si nu ma pot schimba...am iubit mult si tara unde am trait atatia anii dar ..m-am simtit meru strain...ninge...si va ninge peste parul meu ...si ochii mei mari negri o lacrima iar vor varsa..pt ce a fost..este si va fi mereu...iarna..puritate...iubire...nea..familie..radacina..neam